Family History Family History Family History Family History
Eng|Hun
Welcome
Transylvanian Family History Database
STRUCTURI INSTITUȚIONALE ȘI ELITE DIN ȚARA SILVANIEI ÎN SECOLELE XIV–XVII / INSTITUTIONAL STRUCTURES AND ELITES IN SILVANIA REGION IN THE 14TH–17TH CENTURIES
Welcome -> STRUCTURI INSTITUȚIONALE ȘI ELITE DIN ȚARA SILVANIEI ÎN SECOLELE XIV–XVII / INSTITUTIONAL STRUCTURES AND ELITES IN SILVANIA REGION IN THE 14TH–17TH CENTURIES -> Rapoarte de activitate/Annual Reports -> Raport de activitate pe anul 2010/Annual Report, 2010

Raport de activitate pe anul 2010/Annual Report, 2010

SINTEZA LUCRĂRII PE ANUL 2010 LA PROGRAMUL CNCSIS RESURSE UMANE COD TE_204
 
STRUCTURI INSTITUȚIONALE ȘI ELITE DIN ȚARA SILVANIEI ÎN SECOLELE XIV–XVII
 
Director proiect
Dr. András KOVÁCS

Membrii echipei de cercetare: 
Géza HEGYI
Tamás FEJÉR 
Anikó SZÁSZ
 
Raport de activitate pe anul 2010
 
 
Prin proiectul de față s-a propus impulsionarea cercetărilor de istorie locală (mai precis a cercetării istoriei Țării Silvaniei din secolele XIV–XVII) prin editarea unei arhive însemnate: cea a familiei Wesselényi. Deși începând de la data semnării contractului am avut la dispoziție doar patru luni, colectivul nostru a reușit să-și atingă (în unele domenii chiar să depășească) toate obiectivele propuse pentru prima etapă a proiectului. Astfel

I) am parcurs bibliografia de referință;

II) am reușit să investigăm întregul material arhivistic anterior anului 1690, fotografiind în paralel documentele din perioada vizată, elucidând procesul de constituire și diferențiere a fondului însuși și întocmind lista cronologică exhaustivă a documentelor medievale;

III) am început prelucrarea materialului prin regestare și transcriere

IV) am avut și posibilitatea de a disemina rezultatele preliminare, atât prin studii, cât și prin alte manifestări științifice.

Membrii echipei au reușit să realizeze o cooperare armonioasă, fiecare asumându-și o contribuție potrivită cu propria aria de competență (pentru       evul mediu Géza HEGYI și András KOVÁCS, pentru epoca premodernă Tamás FEJÉR și Anikó SZÁSZ). Acest fapt înlesnește în cele din urmă perfecționarea profesională a fiecăruia.

 

       I.            Bibliografia relevantă și scurtă istorie a familiei Wesselényi

În pofida rolului important jucat de familia Wesselényi în istoria Transilvaniei, bibliografia referitoare la istoria sa și a arhivelor produse de aceasta se dovedesc a fi foarte modeste. Nu s-a realizat până acum o monografie tematică, nici măcar pentru perioada mai recentă, iar studiile de specialitate (puține la număr, vezi Anexa nr. 1.) tratează doar aspecte de importanță periferică. Totuși, rezultatele cercetărilor anterioare, întregite cu noi informații arhivistice, au facilitat redactarea nu doar a unei scurte istorii a familiei Wesselényi, ci și conturarea unei imagini coerente asupra formării și dezvoltării arhivei.

Familia Wesselényi, originară din Slovacia de astăzi (comitatul Nógrád), era la începutul secolului al XVI-lea o familie nobiliară mai puțin însemnată. Doi membri ai acesteia, Nicolae (I.) și Farkas (II.) s-au alăturat facțiunii politice antihabsburgice conduse de către Francisc Bebek, fiind declarați infideli, motiv pentru care s-au refugiat în Transilvania. Dintre cei doi, Nicolae (1504–1584) a întregistrat o carieră însemnată: între 1563–1568 a fost director al fiscului (fiscalis director), iar între 1568–1584 protonotar (prothonotarius) al tablei princiare (for judecătoresc suprem). A primit posesiunea Geaca (comit. Cluj, azi jud. Cluj) și a fondat ramura din Geaca a acestei familii, ramură care s-a stins pe linie masculină în 1646, odată cu moartea nepotului său, Balthasar Wesselényi, comite al comitatului Dăbâca și arendator suprem al dijmelor din Principatul Transilvaniei. Deși fratele lui Nicolae (I.), Farkas, s-a reîntors în Ungaria după o scurtă ședere în Transilvania, fiul său, Francisc (I.) (1540–1594) a avut un rol determinant în ascensiunea familiei. S-a angajat, încă din tinerețe, în slujba principelui Ștefan Báthory, pe care l-a urmat în Polonia, după alegerea acestuia ca rege în 1576. Prin poziția sa de tezaurar și consilier a făcut parte din cercul restrâns al oamenilor de încredere din jurul suveranului. Ștefan Báthory i-a donat în 1582 titlul de baron, iar la data de 6 martie 1584 i-a dăruit cetatea Hodod, târgurile Hodod și Jibou (comit. Solnocul de Mijloc, azi jud. Sălaj), precum și alte 17 posesiuni. Prin aceste donații familia Wesselényi s-a ridicat din rândul nobilimii mijlocii, intrând în cercul elitei din Transilvania.

Dintre fiii lui Francisc (I.), Ștefan (I.) a devenit consilier princiar, totodată și comite al comitatului Solnocul de Mijloc (1607–1614), iar Paul (I) între 1608–1613 a fost vistier princiar (cubicularius), apoi, în 1614 – la rândul său – a primit demnitatea de comite al Solnocului de Mijloc. Francisc (II.) (1605–1667), fiul lui Ștefan (I.), fondatorul ramurii din Ungaria, a avut cea mai strălucită carieră: în 1646 a primit titlul de conte, iar în 1655 dieta de la Pojon (azi Bratislava, Slovacia) l-a ales palatin. Ramura din Ungaria, fondată de el, s-a stins prin fii săi. Ramura ardeleană a familiei, a fost continuată de către descendenții lui Paul (I.), dintre care – alături de alți reprezentanți de seamă a familiei – îi putem aminti pe nepotul său, Paul (II.) (1654–1694), generalul curuților (1675) sau pe fiul acestuia, Ștefan (III.) Wesselényi (1674–1734), președinte al Deputației Guberniale (1710–1713), autor al unui diariu important pentru cunoașterea evenimentelor războiului condus de către Francisc Rákóczi al II-lea împotriva Habsburgilor. Prin fii săi, Francisc (III.) (1705–1770) și Ștefan (IV.) (1707–1757) familia s-a separat în ramurile din Hodod și Dragu, respectiv cea din Jibou. Printre reprezentanții acesteia din urmă îl găsim pe Miklós Wesselényi (1796–1850), cel mai important om politic ardelean din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Membrii familiei Wesselényi au stabilit legături de rudenie cu cele mai importante familii din Transilvania: Bánffy, Kornis, Lónyai, Béldi, Bethlen, Teleki etc. Această politică matrimonială abilă, precum și donațiile primite din partea principilor transilvăneni au făcut ca patrimoniul familial – alături de moșiile inițiale din comitatul Solnocul de Mijloc – să se extindă și în comitatele Cluj, Turda, Sătmar, etc. Sporirea proprietăților a avut drept consecință directă, dincolo de reașezarea social-economică a întregii familii, acumularea unui bogat material arhivistic.

 

    II.            Descrierea arhivelor familiei Wesselényi

Cea mai importantă realizare a primei faze de cercetare este evaluarea materialului arhivistic. Acest proces s-a concretizat, pe de o parte, prin întocmirea unei evidențe a documentelor medievale din fondurile vizate (Anexa nr. 2) și, pe de altă parte, prin copierea cu mijloace fotografice digitale a materialului anterior instaurării regimului Habsburgic în Transilvania (1690). Prima operațiune a fost îndeplinită de către cei doi membri medieviști ai echipei de cercetare, iar cea de a doua de către ceilalți doi membri, specializați în istoria epocii Principatului Transilvaniei.

Cea mai mare parte a arhivelor familiei a intrat în custodia Arhivei Muzeului Național Ardelean (AMNA), arhivă creată începând cu anul 1859 în cadrul Societății Muzeului Ardelan în urma unor donații private, și care a fost preluată din 1950 în custodia Arhivei Istorice a Bibliotecii Academiei Române din Cluj, iar din 1975 în cea a Direcției Județene Cluj ale Arhivelor Naționale (DJCAN). Conform inventarului fondurilor AMNA din 1949, moștenirea documentară a familiei Wesselényi se păstra în următoarele fonduri:

1.     Arhiva din Jibou, păstrată odinioară în această localitate, a fost depusă spre păstrare în AMNA de către baronul Miklós Wesselényi, comite de Sălaj, în anul 1896. La acea dată fondul cuprindea 78 de fascicole și peste 20000 de misive. În prezent arhiva se află în DJCAN (Fond nr. 250. – Fond familial Wesselényi din Jibou, 466 fascicole) și acoperă perioada secolelor XIII–XIX, volumul fondului fiind de 23,5 metri-liniari. Fondul a fost grupat în ordine cronologică, iar materialul până anul 1690 se găsește în primele 10 cutii:

Cutia nr. 1.      1533–1585 (nr. 1–130)

Cutia nr. 2.      1586–1600 (nr. 131–212)

Cutia nr. 3.      1601–1615

Cutia nr. 4.      1616–1630

Cutia nr. 5.      1631–1640

Cutia nr. 6.      1641–1650

Cutia nr. 7.      1651–1662

Cutia nr. 8.      1663–1679

Cutia nr. 9.      1680–1684

Cutia nr. 10.    1685–1690

Documentele anterioare anului 1600 au fost scoase și incluse în Colecția de documente medievale din DJCAN. Majoritatea diplomelor medievale însă se află azi în păstrarea Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Această separare a arhivei datează din timpul celui de-al II-lea război mondial, când AMNA (păstrată în clădirea Bibliotecii Universității din Cluj-Napoca) a trimis o parte a materialului arhivistic, printre care și documentele medievale din fondul Wesselényi, la Budapesta pentru a preveni distrugerea lor. După terminarea războiului și după desființarea Societății Muzeului Ardelean (1950) aceste documente dislocate au fost returnate de către Arhiva Națională Maghiară Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca. Însă până la acea dată AMNA fusese transferată din clădirea Bibliotecii în custodia Bibliotecii Academiei din Cluj. Unitatea acestui fond nu s-a refăcut nici până în ziua de azi.

Potrivit investigațiilor noastre, în acest fond se regăsesc 145 de piese arhivistice medievale, care păstrează 239 de texte (sub forma unor originale, transcrieri sau rezumate). Ele cuprind intervalul 1245–1525. Din perioada 1542–1690, fondul conține în jur de 2000 de acte și documente; cu privire la acesta în cadrul proiectului de față au fost realizate cca. 8000 de fotografii.

2.     Arhiva din Hodod a fost depusă spre păstrare la AMNA în două etape: în 1940 și în 1947. Partea de arhivă preluată în 1947 se afla în custodia familiei Degenfeld (contele Kristóf Degenfeld/1841–1922/ prin căsătoria sa cu Terézia Wesselényi /1860–1924/ a obținut mai multe proprietăți ale familiei Wesselenyi– printre care și castelul din Hodod). În prezent, fondul se află în custodia DJCAN (Fond nr. 460. – Fond familial Wesselényi de Hodod), și este grupat pe 30 de fascicole care acoperă perioada secolelor XVI–XIX, volumul fondului fiind de 5 metri-liniari. Actele anterioare anului 1600 au fost scoase și incluse în Colecția de documente medievale. Aici se află, sub forma unor cópii din secolul al XVIII-lea, 5 texte medievale (4 piese arhivistice), din perioada 1282–1448.

3.     Arhiva din Cluj-Napoca s-a păstrat fragmentar. Potrivit inventarului din 1949, era grupată în 2 fascicole, care cuprindeau acte din secolele XVIII–XIX. Până în momentul de față nu s-a reușit identificarea acestui material în fondurile DJCAN.

4.     Arhiva din Dragu a fost depusă spre păstrare la AMNA în 1949 de către György Bethlen (1888–1968), cel mai de seamă politician maghiar ardelean din perioada interbelică, fiul contelui Ödön Bethlen și Sarolta Wesselényi. Arhiva în prezent se află în depozitele DJCAN (Fond nr. 227. – Fond familial Wesselényi din Dragu). Conține un singur document original medieval din 1401.

5.     Un fragment al arhivei familiei Wesselényi s-a păstrat în Colecția Colegiului Reformat din Cluj, colecție care a intrat – la rândul său – în depozitele DJCAN (Fond nr. 890.). Registrul acestui material documentar întocmit de către József Wesselényi (1769–1826) s-a păstrat prin intermediul unei cópii redactate în 1903 de arhivistul Lajos Kelemen. Întrucât József Wesselényi făcea parte din ramura din Hodod a familiei, se poate presupune că inițial acest material arhivistic era un segment component al arhivei din Hodod. În prima jumătate a secolului XIX-lea însă, din motive necunoscute, aceste documente au fost depuse în Biblioteca Colegiului. Pe baza analizei registrului mai sus amintit, se poate afirma că, în urma preluării Colecției Colegiului Reformat de către DJCAN, unele documente din acest  material aparținător familiei, au fost reincluse în arhiva din Hodod. Azi, fondul conține 3 piese arhivistice medievale (în original), care cuprind 4 texte.

6.     Un alt fragment al arhivei familiei se află în Arhiva Națională Maghiară din Budapesta (Arhiva familiei Wesselényi, P 702). Pe baza unor date arhivistice concludente se poate afirma, că acest material inițial făcea parte din arhiva din Jibou, care în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se găsea la Gârceiu. Materialul a ajuns în Arhiva Națională Maghiară în circumstanțe deocamdată necunoscute. Actele, însumând în termeni arhivistici 0,56 metri-liniari, acoperă perioada 1528–1844. Documentele din anii 1220–1526 (120 piese arhivistice, 174 de texte) au fost scoase și incluse în Arhiva Diplomatică (Diplomatikai Levéltár, Q 208). Trebuie menționat faptul că, o parte a acestor documente medievale (cca. 30 de diplome) provin din arhiva comitatului Sălaj, și care – după toate probabilitățile – au ajuns în arhiva familiei prin intermediul sus-numitului Miklós Wesselényi, comitele acestui comitat.

Din cele cca. 35000 de documente medievale (până la anul 1541), care se referă la teritoriul Transilvaniei, conservarea unui număr de aproape 450 de texte se datorează atenției cu care diferitele ramuri ale familiei Wesselényi și-au protejat arhivele, un element suplimentar care relevă valoarea acestor fonduri. Importanța acestor arhive este, poate, chiar mai mare pentru istoria epocii Principatului Transilvaniei (1542–1690), dacă avem în vedere că astfel s-au păstrat cca. 2000 de acte din această perioadă.

Din punct de vedere tematic, materialul documentar conservat în arhivele prezentate este asemănător celorlalte arhive familiale: acte privind bunurile familiale (ex. acte privilegiale, tranzacții, socoteli, însemnări legate de administrarea bunurilor și veniturilor familiale), acte legate de funcțiile publice ale membrilor familiei, acte procesuale, corespondență, etc. Dorim să atragem atenția asupra faptului, că documentele medievale nu se referă la familia Wesselényi, ci la familia Jakcs de Coșeiu, întrucât familia Jakcs s-a stins pe linie masculină în 1582, iar bunurile sale (domeniul Hodod), împreună cu toate actele referitoare la aceste proprietăți, au fost donate în 1584 lui Francisc (I.) Wesselényi.

Evident, aceste arhive nu sunt necunoscute cercetării istorice, deși puțini au recurs la studierea aprofundată și sistematică a materialului anterior secolului al XVII-lea. Printre aceștia îi putem aminti pe Mór PETRI, care a efectuat investigații ample în arhiva din Jibou pentru elaborarea monografiei comitatului Sălaj. Mai multe documente au fost publicate în cele mai însemnate colecții de documente medievale apărute în România și Ungaria (Codex Diplomaticus Transsylvaniae I–III; Documenta Romaniae Historica. Seria C. Transilvania X–XV; Zsigmondkori oklevéltár I–XI; Anjou-kori oklevéltár I–XXIII, etc). În afara acestora trebuie amintită și publicarea mai multor documente în diferite reviste de specialitate:

Zoltán KÖBLÖS a publicat în revista Genealógiai Füzetek două diplome privilegiale, anume cea a lui Ștefan Báthory, regele Poloniei din 3 aprilie 1582, prin care acordă titlul de baron lui Francisc Wesselényi, și cea a regelui Ungariei, Ferdinand al II-lea din data de 16 ianuarie 1627, prin care Zsigmond Lónyai primește același titlu; Ernő TÓTH a publicat 63 misive din corespondența lui Ioan Kemény cu Ana Lónyai; Attila T. SZABÓ a redactat regestele documentelor de limbă maghiară anterioare anului 1600 păstrate în arhiva din Jibou; Adrian Andrei RUSU a publicat în text integral și în regeste actele anterioare anului 1355, tot din arhiva din Jibou.

 

 III.            Pregătirea materialului spre publicare

Prelucrarea arhivelor menționate a fost de asemenea începută. Vizăm editarea în regeste în limbă maghiară a întregului material medieval și a unei părți corespunzător epocii premoderne, cele mai importante texte fiind transcrise integral. Această parte importantă a proiectului nostru se află încă într-o stare de pregătire. 

Am început colaționarea edițiilor integrale de documente din secolul al XIV-lea cu originalele acestora. (Trebuie menționat faptul că o parte a reproducerilor digitale ale acestor documente medievale pot fi consultate online în baza de date Collectio Diplomatica Hungarica a Arhivei Naționale Maghiare.)

Până în momentul de față am întocmit 110 regeste, potrivit metodei specificate în proiect. Astfel regestarea are ca unitate de bază textul unui singur document: actele transumate în cadrul unui alt document se separă de documentul cadru și se reconstituie ca acte autonome. Operația se menționează la locul potrivit: atât în regestul documentului ce servește drept cadru transumptului, cât și la sfârșitul acestuia. Regestul conține, pe lângă faptul sau evenimentul juridic care prilejuiește emiterea documentară, toate informațiile care ar putea să fie utile cercetării istorice (nume de persoană, localitate sau nume geografice, titlurile sau rangul persoanelor amintite, însemnările de cancelarie etc.), la nevoie citând și textul original latin sau maghiar. Hotărnicirile vor fi cuprinse în regeste integral. Toate elementele de datare care apar în textul documentului (de ex. sărbători religioase) se transpun în formă cronologică actuală, dar, în paranteză, se redau și elementele cronologice ale datării originale. Aparatul critic al regestului include descrierea documentului (materialul, starea actuală de conservare), a sigiliului (forma și modul de așezare, numărul, culoarea cerii, starea în care se păstrează), precum și referințele arhivalice (locul actual de păstrare și cota de arhivă). Dacă textul regestat sau regestul au mai apărut într-o ediție anterioară, datele bibliografice ale acesteia se vor menționa la finalul aparatului critic.

De asemenea am transcris integral 12 documente cu importanță deosebită din punctul de vedere al istoriei familiilor Wesselényi și Jakcs. În transcrierea textelor latine am urmat regulamentul colecției Documenta Romaniae Historica. C. Transilvania (vol. XII. București, 1985. p. 9–10); în transcrierea textelor maghiare am utilizat normele elaborate de istoricul maghiar Benda Kálmán (Magyar Országgyûlési Emlékek sorozat 1607–1790 közti részének szerkesztési és forrásközlési szabályzata. In: Századok 108/1974. nr. 2. 436–475).

 

  IV.            Diseminarea rezultatelor parțiale

Articolul care prezintă într-un context mai larg structura și istoria arhivei Wesselényi, a fost acceptat spre publicare în revista Transylvanian Review (revistă cotată ISI):

FEJÉR Tamás: Editing and Publishing Historical Sources in the Research Institute of the Transylvanian Museum Society. In: Transylvanian Review (acceptat spre publicare) (ISSN 1221-1249)

Am publicat un studiu într-o revistă de specialitate din Germania care prezintă lucrările de editare a izvoarelor diplomatice privind istoria medie a Transilvaniei:

Géza HEGYI–András W. KOVÁCS: Codex diplomaticus Transsylvaniae. In: Archiv für Diplomatik. Schriftgeschichte, Siegel- und Wappenkunde. Hrsg. Walter Koch, Theo Kölzer. 56/2010. p. 405–421.

Alte studii realizate de către membrii colectivului de cercetare:

HEGYI Géza: Egyházigazgatási határok a középkori Erdélyben (I. közlemény). [Limitele teritoriale ale administrației bisericești în Transilvania medievală (I.)] In: Erdélyi Múzeum. LXXII/2010. Nr. 3–4. 1–32. (ISSN 1453-0961)

W. KOVÁCS András: Szolgabírák és járások a középkori Erdélyben. [Juzii nobiliari și districte în Transilvania medievală.] In: Erdélyi Múzeum. LXXII/2010. Nr. 3–4. 33–42. (ISSN 1453-0961)

Doi membrii ai echipei de cercetare au participat la conferința internațională intitulată Zilele Științei Maghiare în Transilvania [A Magyar Tudomány Napja Erdélyben], organizată la Cluj-Napoca, la data de 19–20 noiembrie 2010. Aici a fost prezentat proiectul de față, atrăgând atenția asupra valorii culturale și istorice a arhivei familiei Wesselényi. Titlul prelegerilor ținute cu această ocazie:

HEGYI Géza: Izvoarele și sarcinile istoriei locale. Importanța arhivei familiei Wesselényi în cercetarea Sălajului [A helytörténeti kutatás forrásai és feladatai. A Wesselényi család levéltárainak jelentősége a Szilágyság kutatásában].

FEJÉR Tamás: Arhivele familiei Wesselényi de Hodod. Scurt istoric al arhivelor [A hadadi br. Wesselényi család archívumai. Levéltártörténeti vázlat].

Cluj-Napoca, 13. decembrie 2010.